Cum se diagnostichează cancerul de prostată?

Trimite pe e-mail
Descarcă
Printează

Testul PSA

Testul PSA nu este un indicator de încredere cu privire la prezența cancerului și, din aceste motive, utilizarea sa în diagnosticarea cancerului de prostată este controversată. 

CEE_PC_disease_02
Stock photo. Posed by model.

În schimb, pare să aibă o importanță fundamentală în ceea ce privește controlul în timp al evoluției bolii. PSA (antigenul specific prostatei) este o proteină care este produsă de glanda prostatică și este prezent în lichidul seminal și, în condiții fiziologice normale, se găsește în cantități mici în sânge. Pentru a efectua acest test, se va recolta o simplă probă de sânge, care va fi analizată pentru a măsura concentrația de PSA din sânge. Valorile PSA-ului total care sunt considerate normale sunt de 4 ng/ml (nanograme pe mililitru); cu toate acestea, având în vedere că valorile PSA-ului pot crește odată cu înaintarea în vârstă sau în prezența altor afecțiuni, care nu sunt neapărat asociate cu prezența cancerului, rezultatele acestui test nu ar trebui interpretate în termeni absoluți.

În general, o bună practică este ca rezultatele testului să fie citite și interpretate și de un medic: astfel, aceste date se pot evalua prin asociere cu vârsta pacientului și cu alte afecțiuni fără legătură cu o stare de boală. Cu toate acestea, în general, un pacient cu valori ale PSA-ului cuprinse între 2 și 4 ng/ml prezintă o probabilitate redusă de a avea o tumoare.

CARE SUNT FACTORII CARE POT AFECTA REZULTATELE TESTULUI?

  • ejacularea recentă
  • examinarea rectală digitală
  • examinarea transrectală cu ultrasunete
  • procedurile de diagnosticare (de exemplu, citoscopia)

Traumatisme cauzate de mersul pe bicicletă sau pe motocicletă

ACEST LUCRU SE ÎNTÂMPLĂ DIN CAUZĂ CĂ PSA-ul NU ESTE UN MARKER PENTRU PREZENȚA SAU ABSENȚA MALIGNITĂȚII?

  • Aproximativ 20 % din tipurile de cancer de prostată diagnosticate prin biopsie au fost detectate la pacienți cu valori ​​„normale” ale PSA-ului;
  • Valorile PSA-ului pot fi crescute chiar și în prezența prostatitei sau a hipertrofiei benigne de prostată;
  • Pot exista mici modificări ale PSA-ului din motive care nu sunt clare, însă în mod sigur nu sunt patologice. 

În schimb, la bărbații care au fost deja tratați pentru cancer de prostată, un test PSA efectuat pentru a monitoriza evoluția bolii este un instrument foarte util pentru evaluarea eficacității terapiei; de fapt, după tratament, nivelul PSA-ului revine în intervalul normal într-o perioadă care variază în funcție de tratamentul administrat.

Severitate

Severitatea tumorii este definită pe baza a doi parametri: gradul și stadiul bolii.

GRADUL

Medicul patolog care primește țesutul recoltat prin biopsie și care îl analizează la microscop poate determina și gradul, nu numai prezența celulelor canceroase. Gradul, reprezentat de nivelul de diferențiere al celulelor tumorale, este corelat cu agresivitatea tumorii și indică viteza cu care masa tinde să crească și să se răspândească la alte organe.

  • Un scor cuprins între 2 și 4 indică o creștere tumorală bine diferențiată și cu o tendință redusă de răspândire către alte organe; 
  • Un scor cuprins între 5 și 6 indică o tumoare moderat diferențiată, cu un grad intermediar de agresivitate;
  •  Un scor cuprins între 7 și 10 indică un cancer agresiv slab diferențiat și cu o probabilitate mai crescută de a se răspândi la alte organe.

STADIALIZAREA

Celălalt factor utilizat pentru evaluarea cancerului de prostată este stadiul bolii. Stadializarea este utilizată pentru a defini localizarea și dimensiunile tumorii: indică, de asemenea, dacă boala s-a răspândit la alte organe. Metoda utilizată pentru a descrie stadiul bolii tumorale, pentru toate tipurile de tumori, este așa-numitul sistem TNM, în care litera T indică extinderea tumorii primare, litera N identifică implicarea ganglionilor limfatici, iar litera M înregistrează prezența metastazelor distante. Literele TMN sunt completate cu un număr. Tumorile T1 și T2 sunt numite „localizate”, în timp ce tumorile T3 sunt „local avansate”. Atunci când cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici sau la alte organe, este numit „avansat” sau „metastatic”.

 

T-Tumoarea primară 
TX Tumoarea primară
T0 Nicio dovadă a tumorii primare
T1 Nemanifestă clinic, tumoarea nu este palpabilă
T1a Depistare histologică incidentală a tumorii în 5 % sau mai puțin din țesutul rezecat
T1b Depistare histologică incidentală a tumorii în mai mult de 5 % din țesutul rezecat
T1c Tumoare identificată prin biopsie cu ac [din cauza unei valori crescute a antigenului specific prostatei (PSA)]
T2 Tumoarea este palpabilă și limitată la nivelul prostatei
T2a Tumoarea implică o jumătate de lob sau mai puțin
T2b Tumoarea implică mai mult de jumătate de lob, dar nu ambii lobi
T2c Tumoarea implică ambii lobi
T3 Tumoarea este extinsă prin capsula prostatică
T3a Extindere extracapsulară (unilaterală sau bilaterală) incluzând implicarea microscopică a colului vezicii urinare
T3b Tumoarea implică o veziculă (vezicule) seminală (seminale)
T4 Tumoarea este fixă sau invadează alte structuri adiacente decât veziculele seminale: sfincterul extern, rectul, mușchii levatori și/sau peretele pelvian
N - Ganglioni limfatici regionali
NX Nu pot fi evaluați ganglionii limfatici regionali
N0 Fără metastaze la nivelul ganglionilor limfatici regionali
N1 Prezența metastazelor la nivelul ganglionilor limfatici
M - Metastază la distanță
M0 Fără metastază la distanță
M1 Metastază la distanță
  M1a     Ganglion(i) limfatic(i) neregional(i)
  M1b     os (oase)
  M1c     Altă (alte) localizare (localizări)

Clasele de risc

În ceea ce privește caracteristicile histologice ale tumorii și valorile ​​PSA-ului, se definesc clase de risc în vederea orientării opțiunii terapeutice. În afară de definirea gradului, indicarea nivelului de diferențiere a celulelor canceroase și a stadiului bolii, care definește extinderea unei tumori, în timp a devenit din ce în ce mai important să se acorde atenție conceptului de risc de progresie a bolii. Definirea clasei de risc face posibilă asocierea „extinderii tumorii”, pe baza stadializării bolii, cu valorile PSA-ului și ale gradului Gleason. Această definire ghidează medicul oncolog în selectarea celei mai adecvate terapii.

Au fost identificate diferite clase de risc:

  • risc scăzut
  • risc intermediar
  • risc crescut

Definirea claselor de risc se bazează pe stadializare (definită cu ajutorul sistemului TNM), grad (definit prin scorul Gleason) și valorile PSA-ului.

  Risc scăzut Risc intermediar Risc crescut  
Definiție PSA < 10 ng/ml
și GS < 7
și cT1-2a
PSA 10-20 ng/ml
sau GS 7
sau cT2b
PSA > 20 ng/ml
sau GS > 7
sau cT2c
orice valoare a PSA-ului
orice GS cT3-4 sau cN+
  Localizată Local avansată

Boală localizată înseamnă că tumoarea este limitată la nivelul prostatei.

Boala local avansată înseamnă că tumoarea s-a extins în afara prostatei.

Afișează mai multe