Îngrijire de permanență

Trimite pe e-mail
Descarcă
Printează

Secțiile spitalelor de psihiatrie

Tratamentul într-un spital de psihiatrie trebuie aplicat numai în cazul tulburărilor mintale severe cu comportamente care pun în pericol viața și/sau sănătatea pacientului și a familiei. Terapia cu internare este indicată de asemenea pentru pacienții care se simt neajutorați și pierduți din cauza tulburărilor mintale, care nu își pot îndeplini nevoile de trai de bază, au nevoie de diagnostic și tratament în condiții de îngrijire medicală permanentă, nu au parte de îngrijire la domiciliu.

 

CEE_SCHIZO_support_04_E
Stock photo. Posed by model.

O indicație pentru terapia la spital este reprezentată și de existența concomitentă a unor tulburări mintale și somatice, care necesită diagnosticul și tratamentul de specialitate în condiții de acces permanent la servicii medicale, cu posibilitatea de efectuare de proceduri de diagnostic și tratament cu risc crescut, care necesită asistență medicală în mediu spitalicesc (de ex. puncție în scop diagnostic, proceduri de electroșocuri). La spitalele psihiatrice există secții specializate cu permanență, cum ar fi:

  • psihogeriatrie,
  • copii și adolescenți,
  • pentru recuperarea precoce și târzie în tulburările psihotice,
  • pentru tratamentul depresiei, al tulburărilor afective,
  • pentru tratamentul nevrozei, al tulburărilor de personalitate
  • pentru tratamentul dependenței de alcool și substanțe,
  • pentru dezintoxicare,
  • psihiatrie pentru cazuri penale.

Pacienții cu stare de sănătate ameliorată pot părăsi frecvent secția spre spital (sistemul „uși deschise” sau în baza unui document care permite părăsirea secției) și - pe baza acordului medicului și al familiei - pacienții pot obține și permisiunea de a merge acasă pentru o perioadă (antrenament pentru acasă).

La nivelul secției pacientul primește un diagnostic pe mai multe niveluri, cu privire la problemele medicale, psihosociale și sociale ale pacientului. Apoi este elaborat un plan terapeutic de către echipa terapeutică, care ține seama de:

  • tratamentul stării mintale și somatice,
  • psihoeducație și sprijin pentru pacient și familia sa,
  • impactul psihologic și psihosocial,
  • intervențiile de mediu și sociale,
  • funcționare îmbunătățită.

Cum se realizează internarea la o secție de psihiatrie și când are loc externarea din spital?

Tratamentul în cadrul secției spitalicești de psihiatrie este gratuit (conform legii privind protejarea sănătății mintale). Pentru pacienții neasigurați, un lucrător social de pe secție realizează asigurarea prin intermediul Inspectoratului de muncă sau centrul de asigurări sociale. Pacienții angajați se află în concediu medical în timpul tratamentului la spital. La admiterea într-o secție spitalicească de psihiatrie, pacientul furnizează un consimțământ scris pentru tratament și un consimțământ separat pentru informarea unei persoane apropiate desemnate cu privire la starea de sănătate și eliberarea de documentație medicală.

În caz de urgență, internarea la secția de psihiatrie a unui spital este posibilă și fără o trimitere valabilă din partea unui medic psihiatru - decizia este luată de medicul de gardă la departamentul de internări al spitalului. Când pacientul nu este de acord cu internarea secția de psihiatrie a unui spital, internarea și tratamentul pot avea loc fără consimțământul său, prin măsuri de obligare, dar numai când pacientul este un pericol pentru viața sau sănătatea sa sau un pericol pentru viața sau sănătatea altor persoane.

În mod similar, când un pacient pune în pericol viața sau sănătatea proprie sau a altor persoane, iar comportamentul său indică posibilitatea unei boli mintale, care însă nu a fost confirmată, acesta poate fi internat în spital fără consimțământul său.

Pacientul internat într-un spital de psihiatrie fără consimțământul său trebuie informat despre cauzele internării și despre drepturile pe care le are. Pacientul poate cere externarea și trebuie externat la încetarea îndeplinirii criteriilor pentru observarea sau tratarea pacientului fără consimțământul său. 

Însă având în vedere cererea crescută de tratament spitalicesc și absența paturilor disponibile, au fost definite regiuni de internare obligatorie pentru anumite secții spitalicești care sunt obligate să primească un pacient în stare acută sau să găsească un loc la alt spital (secție), cu asigurarea transportului. Pacienții care nu necesită internare de urgență pot fi incluși pe lista de așteptare.

În această perioadă se evaluează ce formă de tratament, recuperare și sprijin va fi necesară pentru pacient după externare și la ce unitate de mediu trebuie trimis.

Afișează mai multe