Ce este schizofrenia?

Trimite pe e-mail
Descarcă
Printează

Termenul „schizofrenie” nu este neechivoc în termeni de diagnostic și terapie și este însoțit de diferite generalizări greșite și mituri. A fost creat de Eugen Bleuer, un psihiatru elvețian, care a asociat două cuvinte grecești - „schizis” (divizat) și „phren” (minte). La acel moment psihoza era desemnată prin „minte divizată” și nu avea nimic de a face cu termenul de „personalitate dublă”, care este un simptom nepsihotic dintr-o categorie de tulburări disociative

Pe de altă parte, Asociația Americană de Psihologie definește schizofrenia drept o „boală mintală gravă”, ceea ce nu este de asemenea adevărat, deoarece include informații despre ireversibilitatea modificărilor și știm deja că pacienții cu schizofrenie au perioade de remisiune și că 15% dintre aceștia pot fi sănătoși mintal până la sfârșitul vieții după primul episod psihotic. 

Motivul apariției simptomelor de schizofrenie este reprezentat de anomalii ale funcționării creierului, care vor fi discutate în detaliu în articolul următor. 

ICD 10, Clasificarea internațională a bolilor, specifică următoarele tipuri de schizofrenie:

F20.1 Schizofrenie paranoidă
F20.2 Schizofrenie hebefrenică
F20.3 Schizofrenie catatonică
F20.4 Schizofrenie nediferențiată
F20.5 Depresie post-schizofrenică
F20.6 Schizofrenie reziduală
F20.7 Schizofrenie simplă
F20.8 Alte tipuri de schizofrenie
F20.9 Schizofrenie nespecifică

Diferitele tipuri de schizofrenie diferă unul față de altul din punct de vedere al intensității simptomelor și al evoluției bolii, însă această diviziune nu afectează în mod semnificativ modul în care este diagnosticată sau tratată boala, deci, din perspectiva pacientului sau a persoanei care îi asigură îngrijirea, nu are o relevanță practică majoră. Societatea Americană de psihiatrie, în clasificarea sa recentă DSM-V, se îndepărtează de identificarea tipurilor, trecând la „identificarea domeniului”, care va fi discutată la capitolul „Simptomele schizofreniei”.

Afișează mai multe