Diagnosticul paraclinic

Trimite pe e-mail
Descarcă
Printează

Imagistica prin rezonanţă magnetică efectuată la nivel cerebral și medular reprezintă unul din paşii diagnostici importanţi în managementul SM şi care ajută la diagnostic și la monitorizarea în dinamică a evoluţiei bolii. Leziuni caracteristice se întâlnesc la >95% din pacienţi, iar >90% din leziunile vizibile la IRM sunt asimptomatice.

IRM cerebral

Leziunile demielinizante și inflamatorii acute se pot vizualiza folosind substanță de contrast (gadolinium Gd) constituind un marker al edemului  inflamator datorat ruperii barierei hematoencefalice (BHE). 

Atât leziunile acute, cât şi cele cronice sunt vizualizate în hipersemnal în secvenţele T2 şi FLAIR. Leziunile sunt circumscrise, uneori cu halou datorat edemului acut inflamator, au formă rotund-ovalară, fiind situate perivenos, cu o dispunere radiară, orientate frecvent perpendicular pe pereţii laterali ai ventriculilor. Leziunile mai mari de 6 mm localizate în corpul calos, substanţa albă periventriculară, cerebel au o valoare mare diagnostică. Aproximativ o treime din leziunile cu hipersemnal în T2 apar ca şi leziuni de hiposemnal în secvenţa T1 şi se numesc găuri negre (‘’black holes’’). Acestea sunt un marker al demielinizării ireversibile şi al pierderilor axonale, deşi interpretarea lor depinde foarte mult de momentul efectuării examinării imagistice (leziunile acute ce captează Gd în T2 apar cu hiposemnal în T1). De asemenea, plăcile de dimensiuni mai mari vor prezenta hiposemnal atât în stadiul acut, cât şi în cel cronic.

IRM spinal

Multe leziuni medulare rămân silenţioase clinic, deşi se întâlnesc la >90% din pacienţii cu SM. Dispunerea leziunilor poate fi difuză sau focală. Tipic, în secţiune axială, IRM va identifica leziuni în cordoanele laterale şi posterioare ale substanţei albe, iar în secţiune sagitală, sunt întinse longitudinal pe o distanţă mai mică de două corpuri vertebrale. 

Potenţialele evocate (PE) se referă la înregistrarea răspunsurilor la stimularea structurilor SNC. PE sunt folosite pentru a testa funcţia căilor aferente ale SNC (ce conduc impulsuri din periferie către creier): calea vizuală, auditivă, somatosenzitvă.

Modificări ale PE se întâlnesc la 80-90% din pacienţii cu SM, dar ele nu sunt specifice pentru SM, deşi o latenţă crescută a unei componente specifice a PE este mai sugestivă pentru demielinizare decât alte modificări precum amplitudinea redusă sau deformarea unei unde.

Analiza lichidului cefalorahidian ( LCR) obținut prin puncția lombară

Există trei determinări ce pot fi făcute din LCR: indexul imunoglobulinic, prezența benzilor oligoclonale, prezența neurofilamentelor. 

Măsurarea benzilor oligoclonale prin electroforeză este o altă modalitate de a demonstra sinteza de IgG intratecale. Unii pacienţi pot să nu le prezinte iniţial, dar majoritatea au două sau mai multe benzi oligoclonale, iar numărul acestora va creşte odată cu evoluţia bolii.

Neurofilamentele sunt markeri ai distrucției neuronale.

1.4 Not Applicable__Pho_Sto1_32279901
Afișează mai multe