Ce este scleroza multiplă?

Trimite pe e-mail
Descarcă
Printează

Scleroza multiplă este o boală inflamatorie cronică de natură autoimună a sistemului nervos central ce afectează în special tinerii adulți, frecvența cea mai mare de apariție fiind între 20-40 ani vârstă.  

Cauzele apariției acestei afecțiuni sunt multiple dar încă incomplet cunoscute, boala fiind multifactorială. 

Semnele clinice sunt variate și sunt determinate de apariția unor leziuni la nivel cerebral sau medular cu caracter predominant inflamator demielinizant. În timp apare însă și un proces de afectare și degenerare a axonilor.  

Semnele clinice apar în pusee. Prin puseu demielinizant sau atac înțelegem acel episod sau eveniment în care pacientul prezintă simptome neurologice caracteristice sclerozei multiple ce durează cel puțin 24 ore. Semnele clinice sunt inregistrate obiectiv de către medic la examenul neurologic , dar pot fi raportate și subiectiv, de către bolnav. Din acest motiv istoricul bolii și anamneza amanunțită sunt foarte importante pentru că pot surprinde eventuale simptome neurologice (pusee) anterioare celor pentru care pacientul se prezintă la medic, ajutând astfel diagnosticul pozitiv al bolii prin îndeplinirea criteriilor de diagnostic. 

Dacă un pacient prezintă noi simptome după un interval de cel putin 30 zile de la debutul primelor simptome, vorbim despre recădere. 

Semnele clinice sunt determinate de leziunile demielinizante ce pot avea localizări variate.  

Semnele clinice neurologice sunt (Boiko 2002, Simone 2002):

  • Scăderea forței musculare (deficit motor) ce apare în manieră acută, brusc, și afectează fie un membru (superior sau inferior, situație în care vorbim despre monopareză), fie membrele de aceeași parte a corpului (hemipareză).
  • Tulburări ale sensibiltății superficiale ce pot fi asociate uneori cu scăderea forței musculare, aspectul lor fiind variat în funcție de localizarea leziunii ce a determinat apariția deficitului motor, și care pot fi evidențiate în mod obiectiv la examenul neurologic; poate fi prezentă scăderea sensibilității pentru durere, pentru senzația tactilă (la atingere) sau termică (cald si rece).
  • amețeli, vărsături, tulburări ale echilibrului (sindrom vestibular).
  • Tulburări de mers și echilibru, tulburări de vorbire, tremor al membrelor (sindrom cerebelos).
  • Semne de afectare a nervilor cranieni.
  • Scăderea acuității vizuale cu modificări ale câmpului vizual, situată fie la unul fie la ambii ochi (nevrită optică).
  • Tulburări sfincteriene ( în anumite leziuni de la nivelul măduvei spinării ). 
  • Parestezii (amorțeli) cu diferite localizări în teritorii neurologice.

În evoluție există posibilitatea ca vindecarea unui puseu neurologic să se facă incomplet  astfel încât pacientul să rămână cu unele simptome neurologice.

Leziunile cerebrale și medulare sunt evidențiate la examinarea RMN și au caracteristici bine definite.

Afișează mai multe